E dimineata.
Stiu ca e dimineata pentru ca “tic-tac”ul ceasului suna somnoros, iar visul meu nu s-a terminat. Ma gandesc ca ar trebui sa iau pixul in mana si sa scriu sau sa iau pensula ca sa dau nastere a catorva capodopere posibile dar refuz.
Iata-ma pierzandu-ma pe cararile otravite sufletesti.
Au! Asta m-a durut… E realitatea veche. Umbland desculta in trecutul meu trebuie sa am grija sa nu ma tai de cioburile ruginite si sa ma feresc de vantul ce vrea sa ma mature si de frigul ce vrea sa ma inghete… Ce sunt cu aceste ciori? De cand am ciori in sufletul meu? Stiam doar de porumbei albi… Cred ca sunt greselile ce le-am lasat in trecut…
Ar trebui sa salvez ceea ce inca mai pot, iar tu… tu, nici sa nu indraznesti sa ma gasesti.
10 pareri:
ma pui pe ganduri… cred ca mi-a deschis ochii o fraza din postul asta:)
E bine daca am reusit asta, pentru ca asta ma chinui, sa-mi deschid propriul meu suflet… :P
Nu esti singura :D
Frumos post :D =d>
Destul de trista postarea… :-s Cand ai scris-o te-ai gandit la o intamplare trista din trecut?
@ Razvan
Mi-ar placea sa nu fiu singura. :)
@Marian
Nu… M-am gandit doar la prezentul amintit si ma cautam in interiorul meu. :P Eu sunt o persoana realista cu tente puternice de negativism.
trist:( ..
vezi ca ai o invitatie la concurs :D
Nici nu indraznesc :D
@Pisi
Ma voi uita cat mai curand posibil. :)
Trimiteţi un comentariu