Cand eram mica si cand imaginatia depasea orice limite, ma intrebam la fiecare apus unde si de ce se ascunde soarele. Credeam ca acest Soare are un alt Soare cu care se intalneste pe ascuns…
Apusuri [2]
Cand eram mica si cand imaginatia depasea orice limite, ma intrebam la fiecare apus unde si de ce se ascunde soarele. Credeam ca acest Soare are un alt Soare cu care se intalneste pe ascuns…
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
12 pareri:
era o legenda, apropo de ce ai zis tu: doi tineri indragostiti care au fost transformati in “soare” si “luna” si blestemati sa nu se intalneasca niciodata.
Stiam aproape toate pozele (daca nu toate) si le ador pe toate. :X
@Ioana
Legenda aceea de fapt e poezia “Luceafarul” a lui Mihai Eminescu. :P
Ce dragut!
BRAVO! :D
@Ioana
Da, multi forma asta, intr-un mod direct sau nu, o traiesc.
@Marian
Nu am uitat ca ti-am aratat apusurile in photosharing. :D
@Wolf
Mersi!. :D
hehe. :D Apusurile pot fi adevarate spectacole. Si eu le fotografiez, le iubesc… ba chiar am incercat sa le scriu povestea. Daca vrei sa o citesti, e la mine pe blog. :) ( hmm, nu e chiar reclama, nu?! )
Da, asa este. :) Frumos spus.
O sa citesc, si nu, nu e chiar o reclama. :P Cel putin pentru mine.
gata. vreau camera. deci vreau.
@neeoon.
Deci, ti-au placut. :) Muahaha. >:)
Superbe poze!
Ah! Splendide poze. Este atata pace in apus. Ador apusul, ador rasaritul. Totul este atat de incarcat de emotii la inceputul si sfarsitul zilei.
Până la urmă niciun apus nu seamănă cu altul. Bine că are cine să le imortalizeze...
Absolut genial ...for the old summer sake :)
Trimiteţi un comentariu