Leapsa [1]
Acesta este desktop-ul meu, dar nu va speriati. Nu e chiar ceea ce pare, eu sunt o fata foarte ordonata, ba chiar unii prieteni imi spun ca fac foarte des curatenie. Prefer sa fie mizerie pe birou si-o curatenie de n-ai mai vazut in setare, decat sa fie fix invers: curat la suprafata si cand sa deschizi dulapurile, sertarele, sa te crucesti. Asa este si aici: dezordine pe desktop pentru ca oricum pe urma le pot aranja frumos si de intru in "My Computer" veti vedea cum toate fisierele sunt aranjate frumos.
Adevăratul Metrou
Singur sau alături de mulţi "prieteni adevăraţi", nu are importanţă; oricum, oricând şi oriunde poţi trăi adevărul aşa cum poţi trăi şi minciuna.
Mulţi trăiesc iluzia adevărului şi cad în plasa minciunii şi este atât de puternic acest impact încât unii nu-i supraveţuiesc. Alţii modelează puritatea adevărului pierându-i forma definitiv, unii mai laşi aleg să fugă toată viaţa.
Învaţă-mă ce-am uitat
… şi m-am dus agale până la fereastră cu ochii închişi.
Ţi-aş fi dat ochii mei şi sufletul meu, ca să vezi ce-am văzut şi ca să simţi ce am simţit. Un fulg hotărăşte să-şi lase toată povara lui pe umerii mei cei goi pentru acel ultim dans, iar amintirile încep procesul de tatuare a reproşurilor transformându-le în leziuni invizibile ca de fiecare dată, ca mâine, ca poimâine…
Şi-acum iarnă, aşa cu tot, cu frig, vino-n braţele mele. Fă-o curăţenie în sufletul meu, ascunde ce e de ascuns, vindecă ce e de vindecat şi învaţă-mă ce-am uitat…
Ţi-aş fi dat ochii mei şi sufletul meu, ca să vezi ce-am văzut şi ca să simţi ce am simţit. Un fulg hotărăşte să-şi lase toată povara lui pe umerii mei cei goi pentru acel ultim dans, iar amintirile încep procesul de tatuare a reproşurilor transformându-le în leziuni invizibile ca de fiecare dată, ca mâine, ca poimâine…
Şi-acum iarnă, aşa cu tot, cu frig, vino-n braţele mele. Fă-o curăţenie în sufletul meu, ascunde ce e de ascuns, vindecă ce e de vindecat şi învaţă-mă ce-am uitat…
Festivalul Luminii
Ieri, Sâmbătă – 08 mai 2010 – , între orele 21:00 şi 22:00 a început Festivalul Luminii în Parcul Central din Cluj-Napoca.
Plimbări pe cărări împodobite cu suporturi din hârtie pentru lumânări, acrobaţii periculoase cu focul, muzică de-ţi venea să dansezi şi oameni mulţi de te mirai de unde au venit cu toţii.
Apusuri [2]
Cand eram mica si cand imaginatia depasea orice limite, ma intrebam la fiecare apus unde si de ce se ascunde soarele. Credeam ca acest Soare are un alt Soare cu care se intalneste pe ascuns…
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
